Doza de radiatie in examinarea DEXA este pana la a 10-a parte dintr-o radiografie simpla pulmonara si cateodata e chiar mai mica decat ce primeşte pacientul din mediul ambiant într-o zi, astfel ca efectele adverse sunt practic neglijabile.
Aparatul DEXA se compune dintr-un braţ in care se gaseste un generator de raze X, plasat deasupra mesei de examinare pe care va fi pozitionat pacientul si un detector de raze X aflat dedesubtul mesei.
Razele sunt produse de un tub de raze X si, inainte de a ajunge la pacient, trec printr-un colimator care le transforma intr-un fascicul ingust in forma de evantai. Fasciculul trece prin pacient si este in mod selectiv atenuat de catre oasele si tesutul moale al pacientului.
Un scanner DEXA este un aparat care produce doua fascicule de raze X, fiecare cu niveluri diferite de energie. Un fascicul are energie mai mare, în timp ce celalalt are o energie redusa. Folosirea a doua energii diferite a razelor X permite unui dispozitiv DXA sa inregistreze profile de atenuare la doua energii fotonice diferite. Atenuarea se refera la o reducere a intensitatii fasciculului de raze X la trecerea prin corpul pacientului. Atenuarea este determinata in mare masura de densitatea si de grosimea tesutului. In cazul unui fascicul de energie redusa, atenuarea este mai mare in os decat in tesutul moale. In cazul unui fascicul de energie mare, atenuarea osoasa este similara cu cea a tesutului moale. Folosind doua energii diferite se creeaza doua ecuatii, prin a caror rezolvare se afla cele doua necunoscute: densitatea osoasa si cea a tesutului moale din jur.
Investigatia dureaza in jur de un minut, un minut si jumatate pentru fiecare segment, timp in care pacientul trebuie sa stea nemiscat pentru a se asigura producerea unei imagini clare si sa respire normal.