Unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung in organism este milisievert (mSv). Experţii Colegiului American de Radiologie si ai Societatii de Radiologie din America de Nord sustin ca doza maximă admisă de radiaţii acumulate pe durata unui an nu trebuie să depaseasca 20 mSv.
Cantitatea de radiatii emise de o radiografie pulmonara este de 0,1-0,6 mSv. Radiografia unui segment osos este mai iradianta decat cea pulmonara, pentru ca osul compact este un material dens, spre deosebire de plaman, care contine mult aer si de aceea necesita o doza mai mica de raze X pentru investigare.
O radiografie dentara este cel mai putin iradianta dintre toate investigatiile cu raze X, doza de radiatii emisa fiind de numai 0,02 mSv. Radioscopia, examinarea in timp real a unor organe precum plamanii sau tubul digestiv, echivaleaza cu aproximativ 10 radiografii pulmonare. Cantitatea de radiatii emise de o mamografie este de 1-2 mSv, iar la o densitometrie osoasa, doza este de 0,01-0,05 mSv.
Tomografia computerizata (CT) este cea mai iradianta investigatie cu raze X, dar totodata si cea mai complexa dintre toate, fiindca numarul de informatii obţinute este semnificativ mai mare decat in cazul celorlalte. Doza de radiatii rezultata in urma unui CT toracic sau de pelvis este de 4-8 mSv, in timp ce o tomografie completa a corpului uman, care se efectueaza de obicei pacientilor cu traumatisme multiple, ajunge la o doza de 10-12 mSV, potrivit specialistilor americani.
Pentru a reduce gradul de iradiere a pacientului, este recomandat ca tomografia sa fie efectuata pentru doua, cel mult trei segmente ale corpului: torace si abdomen sau abdomen si pelvis, iar in cazul coloanei vertebrale nu mai mult de trei vertebre. Bolnavii de cancer fac exceptie de la regula, pentru ca in cazul lor beneficiile diagnosticului sunt mai mari decat riscurile.
In doze mari insa, aceste investigatii pot avea efecte nocive asupra organismului uman. Este indicat ca investigatiile cu raze X sa fie facute cat mai rar si doar atunci cand au fost epuizate celelalte tipuri de investigatie.
Tinta preferata a razelor X este ADN-ul. Efectele pot sa apara in intervale diferite, de la cateva ore, pana la zile, saptamani sau chiar ani. Organismul uman suporta dozele mici de raze X, insa cantitatile mari produc grave deficiente celulare. Razele X produc radiatii care afecteaza pielea, ochii, sangele sau organele reproducatoare. Aceste raze pot produce mutatii genetice si favorizeaza aparitia cancerului. Cancerul apare de obicei in urma expunerii la cantitati mari de raze X.
Expunerea la cantitati mari de raze X poate duce la tulburari de pigmentare, atrofie, scleroza cutanata, conjunctivita, cataracta, pierderea parului.